În organismul uman se găsesc aproximativ 2000 mg de zinc, în cazul unei femei adulte, şi 2500 mg, în cazul unui bărbat adult, cantităţi localizae în proporţie de 50-60% la nivel celular muscular şi restul, de 30%, la nivel osos. Există depozite mici la nivel hepatic şi renal, dar insuficiente şi greu accesibile, prin urmare statusul zincului în organism depinde de aportul zilnic realizat printr-o alimentaţie corectă şi echilibrată.
Zincul are roluri multiple şi complexe, fiind implicat în catalizarea reacţiilor enzimatice (peste 120), modularea raspunsului inflamator, vindecarea rănilor, semnalizarea intracelulară, expresia genică, creşterea şi diferenţierea celulară, sinteza proteinelor, structura membranelor celulare, sinteza de colagen, funcţia reproductivă masculină (sinteza de testosteron), creşterea şi dezvoltarea optimă din timpul sarcinii, copilariei şi adolescenţei.
Homeostazia zincului este menţinută prin intermediul tractului gastointestinal, iar distribuţia la nivel celular şi tisular depinde în totalitate de transportatorii săi proteici (factor limitant).
Carenţa severă de zinc apare rar şi este legată, în general, de boli genetice, arsuri severe pe suprafeţe mari sau consum cronic de alcool. În schimb, carenţa moderată de zinc poate afecta celulele cu un turn-over rapid (ex: piele, mucoase etc.), creşterea şi dezvoltarea optimă a copiilor, funcţia imunitară şi poate duce la creşterea susceptibilitatăţii organismului la infecţii.
Cosumul pe termen lung, a mai mult de 60 mg/zi, de zinc poate duce la apariţia deficenţei de cupru în organism deoarece îi afectează biodisponibilitatea. Aportul excesiv de zinc se datorează, în general, ingestiilor accidentale, acute sau cronice, şi poate produce greţuri, vărsături, diaree, migrene, pierderea apetitului cu afectarea funcţiei imunitare şi nivelului HDL-colesterolului (“colesterolul bun”). Doza maximă tolerabilă de zinc pentru un adult, cu vârsta de peste 19 ani, este de 40mg/zi.
Există numeroase surse de zinc în alimentaţia noastră zilnică, dar cele în care biodisponibilitatea acestuia este crescută sunt carnea, în special cea roşie, ficatul şi moluştele, iar dintre acestea stridiile conţin cea mai mare cantitate de zinc. Surse vegetale de zinc sunt leguminoasele uscate (ex: fasolea, lintea) şi fructele oleaginoase (ex: migdale, cashews). Cerealele integrale conţin şi ele zinc, dar biodisponibilitatea acestuia este inhibată de prezenţa naturală a acidului fitic, totuşi prin acţiunea enzimatică a drojdiilor, folosite în aluaturile pentru pâinea integrală, se reduce semnificativ puterea de legare a fitaţilor.
*Necesarul zilnic recomandat de zinc, pentru adulţi cu vârsta peste 19 ani, este de 11 mg, pentru bărbaţi, şi de 8 mg pentru femei. Aceste nevoi pot fi acoperite, cu uşurinţă, prin adoptarea unei diete echilibrate şi diversificate, care să cuprindă toate grupele alimentare.
| Aliment | Cantitate/ Porţie | Zinc (mg) |
| Stridii | 6 stridii medii | 76.3 |
| Carne de crab (gătită) | 100 g | 4.7 |
| Carne de vită (gatită) | 100 g | 6.0 |
| Carne de porc (gatită) | 100 g | 2.2 |
| Carne de pui (gătită) | 100 g | 1.8 |
| Carne de curcan (gătită) | 100 g | 3.8 |
| Iaurt | ½ cană | 0.9 |
| Brânză cheddar | 30 g | 0.9 |
| Lapte | 1 cană (250 ml) | 1.8 |
| Alune cashews | 30 g | 1.6 |
| Migdale | 30 g | 1.0 |
| Alune | 30 g | 0.9 |
| Fasole (gătite) | ½ cană | 1.8 |
| Năut (gătit) | ½ cană | 1.3 |
Sursă: USDA food data base
