Diversitatea bacteriana a microbiotei umane este destul de remarcabila, fiind constituita din 100 de trilioane de bacterii din peste 400 de specii, cantarind mai mult de 1 kg si fiind localizata in principal in intestinul gros (colon) [1].
Stomacul si duodenul, prima portiune a intestinului subtire, au sub 103 UFC/g (Unitati Formatoare de Colonii – bacterii) din cauza acidului clorhidric secretat de stomac, a bilei, a secretiilor pancreatice, a motilitatii gastrice si intestinale, ce ingreuneaza dezvoltarea si colonizarea mucoasei. Microorganismele prezente, in principal la acest nivel, sunt lactobacilii si streptococii (Bifidobacterium, Peptostreptococcus etc.). Numarul bacteriilor creste progresiv spre urmatoarele portiuni ale intestinului subtire, ajungand de la 104 UFC/g, in jejun, la 107 UFC/g in ileonul distal. Colonul, are cea mai numeroasa flora microbiana, reprezentata in principal de bacterii anaerobe (nu se dezvolta decat in absenta oxigenului), ce ajung pana la 1012-14 UFC/g [2].
Interesant este ca fiecare individ are propria sa compoziție de microorganisme constituente ale florei, microbiota fiecaruia dintre noi este unica, fiind determinata parțial de genotipul gazdei, de colonizarea inițiala la nastere, prin transmitere verticala de la mama la fat, dar si de alimentatie.
Cea mai importanta functie a microflorei intestinale, este legata de sistemul imunitar, aceasta controland reactia organismului in fata proteinelor alimentare ce pot avea potential alergen, dar si a microorganismelor patogene ce pot afecta starea de sanatate ca virusurile (rotavirus, poliovirus), bacteriile (Salmonella, Listeria, Clostridium, etc.) si parazitii (Toxoplasma).
Probioticele sunt microorganisme care se regasesc in mod normal in microflora organismului uman, „microorganisme prietenoase”, fiind definite, in 2002, de catre Organizaţia Alimentelor şi Agriculturii din cadrul Naţiunilor Unite (FAO) şi de Organizaţia Mondială a Sănătaţii (OMS) ca “microorganisme vii ce conferă gazdei beneficii din punct de vedere al sănătăţii, daca sunt administrate în cantităţi adecvate (cantitati mari de ordinul 108 UFC/ml)”.
Microorganismele probiotice utilizate frecvent sunt din genul Lactobacilus (L.acidophilus, L. rhamnosus, L. plantarum, L. bulgaricus, L. casei, L. salivarius, L. sporogenes) si genul Bifidobacterium (B. bifidum, B. longum, B. infantis, B. breve).
Scopul terapiei cu probiotice este refacerea florei intestinale normale iar efectele terapeutice dovedite stiintific sunt: reducerea susceptibilitatii la alergii (alergii alimentare, dermatite atopice, astm) si stimularea sistemului imunitar, reducerea riscului asociat cu mutagenitatea si carcinogenitatea, ameliorarea simptomelor in intoleranta la lactoza, prevenirea si reducerea simptomelor diareei asociate cu rotavirus, cu antibioterapia (ce distruge si o parte a florei intestinale nu doar patogenii), inhibarea dezvoltarii Helicobacter pylori si a patogenilor intestinali, efect hipoclesterolemiant, prevenirea tulburarilor intestinale inflamatorii (boala Crohn, colita ulcerativa, sindromul de colon iritabil), prevenirea infectiilor urinare, producerea de vitamine din grupul B, imbunatatirea digestibilitatii alimentelor si cresterea biodiponibilitatii nutrientilor. Toate aceste efecte sunt dependente de tulpinile administrate (specificitatea tulpinilor pentru un anumit efect clinic), doza (107-1011 UFC), forma de administrare si caracteristicile organismului gazda [3].
Probioticele se gasesc sub forma farmaceutica (tablete, capsule, pulberi, solutii buvabile), ele trebuind sa reziste actiunii secretiei gastrice, biliare si motilitatii, pentru a ajunge in intestin in forma activa, dar sunt prezente si in unele tipuri de alimente fermentate ca iaurtul si kefirul (produsele lactate pasteurizate dupa fermentare nu contin probiotice viabile).
Alimentele sunt transportatori ideali ai probioticelor oferindu-le protectie in tractul gastrointestinal, moduland colonizarea si reprezentand un substrat de crestere si dezvoltare a acestora prin componentele bioactive prezente [4].
[1] Holford P. New Optimum Nutrition, Crossing Press, 2004.
[2] World Gastroenterology Organisation Global Guidelines, Probiotics and prebiotics, October 2011.
[3]T. Vasiljevic, N.P. Shah, Probiotics – from Metchnikoff to bioactives, Int. Dairy J., 18, 2008, 714-728.
[4] R.D.C.S. Ranadheera, S.K. Baines, M.C. Adams, Importance of food in probiotic efficacy, Food Research International, vol. 43, issue 1, 2010, p:1-7.
